Like this:

Credincioşii  creştin ortodocşi pe stil vechi au intrat deja de o săptămână în Postul Naşterii Domnului sau a Crăciunului după cum mai este numit. Acest post ţine 40 de zile de la 28 noiembrie la 7 ianuarie. În mod simbolic, Postul Naşterii Domnului aduce aminte de proorocii şi drepţii Vechiului Testament care au petrecut în post şi rugăciune, aşteptăndu-L pe Mesia. De altfel, numeroşi prooroci care au vestit Întruparea Domnului sunt prăznuiţi în acest post.

Postul - bogăţia sufletului

Comparativ cu alte posturi acesta este unul mai uşor deoarece în fiecare sâmbătă şi duminică se poate servi peşte, vin şi untdelemn.

 Dacă în zilele de luni, miercuri şi vineri se prăznuieşte un sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră, atunci putem folosi uleiul la mâncăruri şi putem bea vin. Este un post al bucuriei, pentru că vine Domnul şi ne aduce această bucurie a Naşterii Sale de către Fecioara Maria. Bătrân de 1600 de ani

Postul este o rănduială disciplinară a Bisericii, fiind fundamentat pe texte scripturistice şi patristice. El constă in infrănarea totală sau parţială de la anumite alimente, pe un timp mai lung sau mai scurt, fiind practicat incă de la inceputul omenirii. O dovadă in acest sens il constituie şi faptul că postul se regăseşte în toate religiile lumii.  Originea postului este incertă. Unii consideră că postul a apărut ca o completare a cultului morţilor. Cei vii aduceau jertfe animale pentru morţi, dar nu aveau voie să se atingă de ele. Pe de altă parte, durerea pricinuită de moartea celor dragi a avut drept urmare firească ignorarea măncării şi băuturii. Alţii consideră practicarea postului drept un act de austeritate şi cumpătare, recomandat şi practicat de intemeietorii religiilor sau curentelor filosofice. Caracterul religios al postului s-a impus treptat, în special în urma unor viziuni cu caracter divin. Postul a început să fie privit drept un act de pocăinţă, o pregătire înaintea săvărşirii actelor religioase sau ca un semn de doliu, depăşind caracterul simplist de mijloc igienic pentru sănătatea corporală.
Postul ne dă putinţa curăţirei trupeşti şi sufleteşti. Dacă de trup ne îngrijim făcând sport sau apelând la  diferte diete,  atunci sufletul rămâne adesea  neglijat,  ceea ce nu e bine, deorece sufletul este cel ce ne însoţeşte oriunde. Postul vine să salveze sufletele noastre, şi e greşit să credem că abţinerea de la bucatele de frupt înseamnă a posti. Postul înseamnă rugăciune, pocăire, iertare, smerenie, exact ceea de ce are nevoie sufletul unui om. Rugăciunea trebuie să însoţească postul alimentar, pentru liniştea casei, a familiei, pentru morţi şi pentru duşmani. Degeaba ţii post dacă nu ai linişte în casă şi nu trăieşti în linişte cu cei din jur.

“Nu vă lăudaţi că ţineţi post”! - este un îndemn al Bisericii. Dacă sunteţi invitat la o onomastică, nu trebuie să ştie toată lumea că postiţi. Puteţi servi ce este pe masă, o salată, nişte fructe ect. 

Astăzi prea puţini oameni postesc sau chiar dacă o fac, o fac îngrijindu-se de curăţenie trupească şi nu de cea spirituală, când de fapt ar trebui să fie invers.   Ce  frumos şi cât de plăcut este lui Dumnzeu să întâmpinăm naşterea fiului Său curaţi trupeşte şi sufleteşte.

Cea mai frumoasă răsplată pentru credinciosii care respectă postul este împărtăsania, primită ca o încununare a strădaniei crestinesti. Preotii hotărăsc, la spovedanie, dacă pot sau nu să se împărtăsească cei care vin la ei ca să-si mărturisească faptele. În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara şi anume : grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrig sau turte din făină, căci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit – mai înainte – Naşterea lui Hristos.